Cursuri Alternative Un blog despre viață - din Asia, România, și dintre cele două

Moduri de orientare

Când aflat într-o instituție publică întrebi pe cineva unde e ghișeul cutare și ți se spune “la sud” îți dai seama că oamenii locului iau punctele cardinale foarte în serios.

Bali

Ce e extrem de interesant e că “nordul” și “sudul” despre care vorbesc balinezii nu corespund cu nordul și sudul geodezic! Cuvintele din limba balineză kaja (pronunțat cagiă) și kelod (pronunțat călod) se traduc incorect în limba indoneziană cu utara respectiv selatan care înseamna nord respectiv sud.

“Nordul” balinezilor e îndreptat în general spre Agung, cel mai înalt vulcan de pe insulă. Balinezii consideră Agungul ca fiind o replică a muntelui Meru, muntele sfânt al hindușilor, și deci axa centrală a universului fizic și spiritual. În satele mai îndepărtate unde Agungul nu e vizibil alți munți pot lua rolul de “nord”.

Munții sunt considerați locuri sfinte pentru că de acolo vine apa, de care depinde viața tuturor de pe insulă. Apa izvorăște din munți și pe măsură ce trece prin sate se murdărește până se varsă în ocean, care e mereu la “sud”.

Practic vorbind, pentru un om obișnuit cu coordonatele geodezice și cu Google Maps, sistemul balinez poate părea foarte ciudat. Cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce te deplasezi pe insula de mărimea unui județ din România, “nordul” se schimbă relativ la nordul geodezic (“true north” în engleză).

Balinezii știu mereu în ce direcție e nordul: dacă întrebi pe cineva pe stradă despre cum ajungi undeva primești răspunsul cu “mergi spre nord” sau “mergi spre sud”, nu cu “faci stânga” sau “faci dreapta”.

De la macrocosm la microcosm

Așa cum pentru un balinez insula Bali reprezintă un întreg univers, acest univers se traduce, la scară mai mică, și în felul în care se organizează satele. La “nordul” satului se află templele dedicate conservării și protecției (Vishnu) iar la “sud” templelele dedicate distrugerii și războiului (Shiva, Durga) și cimitirele. Între cele două, trăiesc oamenii. În centrul satului se află templul dedicat creației (Brahma).

Mergând cu un nivel mai departe, locuințele sunt și ele un microcosm. Casele balineze sunt de fapt curți înconjurate de ziduri de cărămidă între care se află o mulțime de clădiri cu funcții bine stabilite. Spre “nord” se află templul familiei (fiecare casă are propriul templu), iar spre sud se află baia și cotețul porcilor.

Maramureș

Când eram copil mergeam des la bunici în Maramureș. La întrebarea “unde te duci?” trebuia să răspund cu “în jos” dacă mergeam spre centrul satului iar la “unde stai?” cu “mai în sus”. Nu știam de ce. Am învățat doar că centrul satului e “în jos” relativ la casa bunicilor și casa bunicilor “în sus” relativ la centru. Mi-am dat seama mai târziu că asta e datorită râului care curge paralel cu satul.

Iar acum, fiind în Bali, mi-am adus aminte și am făcut legătura. Sistemul de orientare în ambele cazuri e bazat pe o geografie locală, nu pe un “nord” global.

Beijing

Când trăiam în Beijing aveam în permanență geografia orașului în cap. Dacă stabileam o întâlnire cu cineva specificam exact unde (“ne vedem pe partea de nord-vest a intersecției cutare”) fiindcă intersecțiile din Beijing sunt atât de mari încât dacă nu ești pe partea corectă e foarte posibil să aștepți degeaba.

Toți oamenii în Beijing vorbesc despre nord, sud, est, vest deși Beijingul nu are munți sau vreun râu principal care să îl străbată. Diferența e că orașul e construit ca o rețea de străzi perpendiculare orientate N-S și E-V. Deci “nordul” la care se referă un locuitor al Beijingului se referă la polul nord.