Cursuri Alternative Un blog despre viață - din Asia, România, și dintre cele două

Antreprenori

Din Sillicon Valley până în Bali există fel și fel de antreprenori.

  1. Antreprenorul tip Sillicon Valley. Indiferent unde se află în lume — în San Francisco, în Berlin sau în București — este definit de o anume tiplolgie. Este în general un tânăr bine educat (chiar dacă cu facultatea neterminată), muncește mult și este mânat atât de dorința de a face bani cât și de dorința (clișeul) de “a schimba lumea”. Crede cu tărie în ceea ce construiește. Crede că dacă nu va fi următorul Facebook, măcar va ajunge să își vândă afacerea unei companii de acel calibru.
  2. Antreprenorul tip București. Indiferent unde se află în lume — în București, în Moscova sau în Beijing — este și el ușor de recunoscut. Ceva mai în vârstă și mai prost educat, dar cu multe relații: e omul combinațiilor. Nu vrea să “schimbe lumea”. Vrea doar să dea tunuri. Ideal niște afaceri cu statul.
  3. Antreprenorul natural. Este acel om care nici măcar nu își spune “antreprenor”. Pur și simplu însă nu se (prea) gândește la a-și găsi “de lucru”. Decât în caz că n-are ce pune pe masă. În rest se gândește mereu cum să facă o afacere din care să poată trăi. Și nu doar se gândește, ci și face. Pornește cu ceva, orice, și experimentează mereu. Unii se opresc la o rețetă simplă pe care continuă să o practice toată viața, alții continuă să crească afacerea până ajung să ruleze milioane. Asemănarea nu e dimensiunea afacerii ci faptul că sunt mânați de același lucru: plăcerea de a face ceva de la zero și refuzul de a munci pentru alții.

Sillicon Valley

Se spune că Sillicon Valley are un climat unic care a dus inevitabil la apariția genului de antreprenori tipic. În primul rând numărul mare de programatori talentați din zonă, iar apoi numărul mare de investitori dispuși să pună bani în afaceri pornite de acest tip de antreprenori.

Între timp au încercat și alții să copieze acest climat. Și au reușit într-o măsură mai mare sau mai mică.

Rolul comunismului

Țările fost comuniste sunt de asemenea propice celuilalt tip de antreprenor: resurse concentrate în uriașe companii de stat gestionate prost și mentalitatea oamenilor tipică acestor locuri.

Sechelele rămase în urma comunismului sunt multe, dar cele mai relevante în această discuție ar fi pe scurt următoarele:

  • Nu muncești pentru tine, muncești pentru alții.
  • Acei “alții” nu sunt alți oameni pe care să îi vezi la față; ei sunt “statul” — un concept abstract, greu de umanizat.
  • Muncești, nu muncești, tot primești (salar).
  • Pe lângă salar poți să mai duci acasă și una-alta, ce mai găsești prin fabrică. Că doar nu furi de la semenii tăi, furi de la stat. Care și el, la rândul lui, te fură.
  • Este imposibil să ai afacerea ta.
  • Chiaburii sunt inamicii statului (și deci și ai tăi). Să ai mai mult decât vecinul te face un pericol pentru societate.

Ajungi astfel să nici nu îți dorești să ai mai mult. Sărăcia devine o virtute. Iar dacă oricum ești sărac — și nici nu îndrăznești să îți dorești mai mult — de ce ai mai munci? Se ajunge la un cerc vicios în care sărăcia și nemunca se întrețin una pe alta.

Antreprenorul natural

În Asia de Sud-Est omul e mai degrabă antreprenor decât angajat. Desigur, în orașele mari oamenii tind să muncească în birouri, la corporații, iar în sate oamenii sunt mai degrabă pescari, agricultori sau vânători.

Bali este și el o excepție. Oamenii de aici tind să nu fie nici antreprenori nici angajați. Au fost binecuvântați cu această insulă pe care milioane vor să o viziteze în fiecare an și profită de asta pentru a-și trăi viața fără prea multă bătaie de cap. Balinezul tipic trăiește de pe urma turiștilor, concret: din chirie. Fie teren dat în arendă, fie case sau spații comerciale date în chirie.

Antreprenorii naturali sunt băieții de la colțul străzii care vând frigărui. Sau tanti care vinde orez cu pui ceva mai încolo. Ei nici măcar nu s-au gândit vreodată să își caute de lucru. Nu au avut acest lux. Pur și simplu trebuiau să facă ceva pentru a supraviețui. Când nu au găsit nimic de făcut în zona lor au plecat mai departe. Băieții din imagine sunt din Madura, o insulă cam la 250km de Bali. Au venit de vreo 3 ani în Bali, între străini cu altă cultură, altă religie și care vorbesc altă limbă. Ca să facă frigărui la colțul străzii. Nu se gândesc la un exit sau la vreun tun și nici să își caute un job.

Când ești constrâns e mai ușor să acționezi

Când n-ai nici educație, nici investitori gata să pună milioane în afacerea ta și nici nu ai trăit în comunism ca să înveți că nemunca și hoția sunt virtuți, nu prea ai încotro decât să te descurci cumva. Și cum altfel decât… să pornești o afacere?